Acest scurt volum de povestiri l-am inceput in urma cu cateva luni, apoi l-am abandonat. Fie nu se potrivea starii mele de moment, fie nu eram pregatita pentru a intelege stilul autoarei. Probabil a fost nevoie sa evoluez in ceea ce priveste lectura, sa capat ceva experienta, astfel incat acum, cand m-am hotarat sa reiau cartile incepute si abandonate, mi s-a parut cu totul altfel…un stil seducator. Astfel ca am terminat intr-o singura zi cele 3 povestiri ce sunt incluse in acest volum.
Prima din ele, “Varsta discretiei”, prezinta framantarile si transformarile unei femei trecute bine de prima tinerete, modul in care inaintarea in varsta se rasfrange asupra perceptiilor sale in ceea ce-i priveste pe cei din jur si in ceea ce priveste viata sa. Ea simte ca se afla in impas, atat in plan personal si familial, cat si in plan profesional. Schimbarile sale interioare fac ca evenimentele exterioare sa capete o amploare exagerata, interpreteaza gresit gesturi, vorbe si situatii, dintr-o neacceptare sau poate neintelegere a varstei sale.
“Femeia sfasiata”, povestirea ce da titlul volumului, aduce in prim plan o femeie inselata, care accepta relatia extraconjugala a sotului sau, traind din amintiri si intr-o continua iluzie, in umbra a ceea ce a fost candva intre ei. Trebuie sa marturisesc ca am fost revoltata de atitudinea ei, de umilintele la care se supune doar pentru a-si pastra formal sotul, in speranta ca acesta va renunta la noua iubire.
A treia este un “Monolog” al unei femei…dupa cum observati, fiecare din ele are in centru o femeie. Doar ca femeia din ultima povestire pare profund afectata de dramele prin care trece si prin care a trecut…nu se resemneaza desi au trecut cativa ani de cand i-a murit fata, duce o viata haotica, de altfel si discursul sau este haotic si tradeaza tulburarile psihice ce o domina, este parasita de sot si nu isi poate vedea baiatul decat in prezenta lui…se simte singura si incoltita. Stilul in care este scrisa aceasta ultima povestire mi s-a parut de-a dreptul obositor…printr-un artificiu de stil, lipsesc semnele de punctuatie, ceea ce face dificila lectura, dar in acelasi timp sugereaza si intareste starea emotionala a eroinei.
Per ansamblu, imi place stilul autoarei, dincolo de ideile pe care le transmite…o citesti cu placere, fie ca impartasesti sau nu conceptiile sale in anumite situatii. Acum ma simt pregatita sa abordez si scrieri mai ample de ale sale.
