Nu stiu voi cum sunteti, dar mie una rareori mi se intampla sa rezist sa citesc o carte daca ea nu imi place. Pare greu de crezut, dar, desi cititul a devenit pentru mine mai mult decat o pasiune, sunt carti pe care nu le pot citi, carti care imi dau o senzatie de plictis si mintea se chinuie in fata paginilor sa inainteze. Si inaintarea se dovedeste a fi greoaie, pana ce brusc, ca si cum s-ar fi instalat deodata senzatia de satietate, abandonez lupta si pun cartea la loc. Chiar daca am parcurs 2-3 pagini, 20 sau chiar 70. Daca nu se mai poate, nu se mai poate.
De exemplu, nu am reusit sa am rabdarea necesara sa citesc o carte de Marcel Proust. Mi-am dat silinta, data fiind celebritatea si aprecierea de care se bucura autorul. Fara folos. La un moment dat, abia reusind sa citesc jumatate de pagina fara sa-mi vina sa inchid cartea si sa ma apuc mai tarziu, am luat hotararea sa o las, sa incep alta. Aceeasi senzatie am incercat-o mai recent, cu O moarte care nu dovedeste nimic, de Anton Holban. Doar ca pe aceasta din urma am avut taria sa o termin.
Dupa astfel de esecuri in lectura, de fiecare data, cartea ce o inlocuieste pe cea plictisitoare este una ce se remarca prin puterea captivanta a subiectului. Parca atunci, mai mult ca oricand, caut sa citesc ceva care sa ma cucereasca din primele pagini.
Ati trait senzatii asemanatoare de-a lungul experientei voastre de cititori? Cum abordati cartile care nu va atrag din primele pagini de lectura?
nu citesc o carte care nu imi place; ma chinui cateva pagini ca sa nu zic ca nu am incercat, iar daca-mi dau seama ca asa e pana la sfarsit, trec la alta carte
timpul meu e scurt si nu merita sa-l pierd cu ceva ce nu-mi place sau nu inteleg.
pasiunea mea sunt memoriile si jurnalele, iar de ceva vreme istoria orientului mijlociu
e o lume, o cultura si o civilizatie de necrezut (ptr mine)
acum citesc Istoria razboiului dintre islam si crestinatate 622-2007
o recomand
Am patit-o si eu de cateva ori si totusi le-am dus pana la capat. Imi amintesc ca acum 15 ani ma chinuiam cu Critica ratiunii lui Kant; am recitit-o recent si am “digerat-o” mult mai usor.
Aceeasi problema se pune si in cazul filmelor, unele pot avea inceputuri plictisitoare, altele pot fi enervante cap-coada. De ex, filmele lui Antonioni cel putin pe mine m-au exasperat, cadre lungi, seci si totusi am rabdat pana la final. Practic, esenta filmelor lui reiese din toate aceste cadre care ni se par monotone, Antonioni fiind un fin si excelent psiholog al naturii umane…
Articolul le zice pe bune… si mie imi place o carte care sa ma captiveze din primele pagini. Mai frustrata ma simt atunci cand o prietena imi recomanda o carte cica buna si pe care eu abia o parcurg,…. atunci chiar mi-e rusine…
Anca a scris recent…Extrema extremelor
Asta e ceva normal, chiar daca rezisti cateva pagini, chiar daca te ambitionezi si citesti pana la sfarstit in scurt timp vei uita ce era scris in acea carte, in schimb daca iti place, carte se citeste mult mai repede, meditezi la ce ai citit si iti vei aduce aminte si peste ani
Noni a scris recent…Metode de calcul perioada fertila la femei