Placinta asta am facut-o īn inertia prepararii bucatelor de Paste, īn Sāmbata Mare, atunci cānd desi īmi era o foame de lup, nu mai razbeam cu taiatul, frecatul, coptul alimentelor traditionale si, desi era planificat sa īncingem niste clatite cu urda si marar, n-a mai fost timp si loc pe aragaz pentru ele. Asa ca Viorica, soacra-mea, a avut inspirata idee de a azvārli īn cuptorul ce īsi astepta cozonacii si pasca, o placinta cu umplutura de urda. Zis si facut. Eu am asezat īntr-o tava rotunda foile de placinte cumparate, una cāte una, unse pe rānd cu margarina, astfel īncāt, dupa ce aveam sa torn compozitia cu urda, sa acopar cu marginile foilor partea superioara a placintei. Sotul meu si-a īnrosit buzele de atāta lins cu limba īn timp ce amesteca vārtos urda (1 kg) cu un pachetel de stafide, 3 plicuri de zahar vanilat, o esenta de vanilie, 5 oua si jumatate de cana de zahar. Īn graba mare, nestiind ce capodopera culinara puneam la cale, am īntins compozitia peste foile asezate īn tava si am acoperit-o cu marginile acestora. Am uns deasupra cu ulei si, īnainte de a preda stafeta cuptorului īncins, am portionat cu cutitul placinta īn bucati pe numarul mesenilor, spre disperarea soacrei care si-ar fi dorit o monstra si pe a doua zi. Dupa circa o ora, timp īn care narile familiei au adulmecat cu interes tortura focului asupra placintei, truda s-a savārsit. Dupa ce s-a racorit nitel tava, primul ce si-a asumat riscul de a īnfuleca o felie zdravana de placinta a fost cumnatul care, prin gestul sau onorific si apreciativ vis-a-vis de calitatea preparatului, a dat startul la īmbucatul placintei. Si dusa a fost, chit ca au mai ramas si pe a doua zi doua felii, una rezervata primului degustator si alta pentru tanti Aurica, vecina de alaturi care, experimentata si apreciata īn de-ale gatitului, a consimtit ca n-a mai gustat asa o placinta buna
Pofta mare!
Articole similare:
- Zacusca de vinete
- Gogosarii “puturosi”
- Otetul balsamic
- Plantele aromatice in bucatarie
- Ulei din samburi de struguri
