Îmi este realmente greu sa vorbesc despre aceasta lectura si asta pentru ca din capul locului un lucru e batut în cuie: nu ma dau în vânt dupa stilul literar al autorului. Nici povestea nu mi-a trezit prea mare interes, însa acesta ar fi doar un aspect al feed-back-ului personal; pe de alta parte, dincolo de rezonanta lecturii, sunt constienta de valoarea acesteia si o percep drept o mostra a talentului scriitorului belgian Georges Simenon.
Parcursul povestirii s-a dovedit a fi dezarmant de trist, dezolant. În acelasi timp m-a frapat nota de realism autorul izbuteste sa redea aspecte din viata personala, intima a protagonistilor în claritatea aspectelor sale diverse o claritate tulburatoare, desprinsa parca din faptele probate, veridicul dimprejur. Un cuplu de vârstnici, ambii vaduvi din alte casatorii, uniti mai degraba din teama de solitudine, ne este prezentat într-o perioada nefericita a existentei lui, de certuri, ranchiuna si razbunare. Intriga o constituie moartea unui motan, animalul de suflet al barbatului Emile. Vinovata de soarta pisicii este inculpata Marguerite, drept razbunare Emile îi ataca papagalul în cele din urma cei doi aleg sa nu-si mai vorbeasca, comunicarea dintre ei realizându-se în continuare prin biletele. Situatia ar putea parea comica, însa nici gând ca aceasta lectura sa descreteasca fruntile cititorilor. Autorul patrunde adânc în tragicul situatiei în care i-a închipuit pe cei doi batrâni, dezvaluindu-ne fara menajamente frustrarile acestora, îngâmfarea, nefericirea ba chiar si absurditatea lor. Cu atât mai rascolitoare ne par a fi ipostazele intime, sexuale, si acestea, la rândul lor, lasand un gust amar cititorului care, din capul locului, greu si-ar fi închipuit ca un batrân de peste 70 de ani ar mai putea întretine astfel de acte trupesti. Însa, în pofida razboiului tacut purtat de cei doi vârstnici, au nevoie unul de celalalt si cu atât mai tânguitor devine finalul nuvelei, pe care sper sa îl decoperiti singuri.
Am spus ca nu e o carte care sa ma fi atras în mod deosebit; asta nu înseamna ca nu e o carte buna. Dimpotriva, calitatea acesteia este o certitudine. Poate, alti ochi, alt suflet si alta judecata vor filtra în alt chip nuvela, a carei lectura o recomand în virtutea socului ce îl are cititorul care a patruns în lumea frapanta si posomorâta a lui Emile si Marguerite, o lume pe cât de deprimanta pe atât de înduiosatoare.
Articole similare:
- Publicitatea. De la planificarea strategica la implementarea media
- Zilele Regelui
- Jurnalul fericirii
- PHP si MySQL pentru site-uri web dinamice
- Effective TV Production
