Am revazut aseara un film care ma impresioneaza la fel de mult de fiecare data; un film emotionant, un film jucat exemplar, un film pe care-l revad de fiecare data cu o mare placer. Descopar, la fiecare vizionare altceva.
Un film din 1995, cu un buget de 4.000.000 $ si cu o distributie care nu spunea, initial, mare lucru.
Un film despre care multi au spus…mda, prostitutie si alcool, o porcarie…
Ei bine, cine nu a putut vedea mai departe de sex si alcool poate are dreptate, dare eu i-as recomanda sa mai vizioneze odata; sa incerce sa vada povestea de dragoste, drama unor vieti acceptate neconditionat, asumate.
In vino veritas…
Cine se astepta ca Elisabeth Shue si Nicolas Cage sa faca asa roluri, cine se astepta ca Mike Figgis (regia) sa faca asa o poveste???
Au mai egalat ei oare performanta asta rasplatita cu Oscar?
Ben Sanderson, un alcoolic si Sera, o prostituata blonda se intalnesc, se aseamana, se iubesc, se accepta si apoi…se despart. Fiecare pe drumul lui, asa cum, de fapt, au fost pe tot parcursul filmului.
Mie mi-a placut tot la acest film: coloana sonora, povestea, rolurile pe care le-au jucat cei doi si mi-a mai placut ceva: cadoul facut de Ben Sarei… cerceii. Par de acolo, din poveste…
trailer:
Minunat filmul…subscriu.