Obisnuiesc sa discut cu anumite persoane despre fotografie, sa cer o parere critica despre fotografiile mele, si la randul meu sa ofer una. Insa ce faci in momentul in care intervine stilul personal al fiecaruia dintre noi ? Intr-un fel sau altul, altereaza felul in care ar trebui sa decurga analiza critica a imaginii pe care o ai in fata, si trebuie sa tii cont si de asta in momentul in care ii ceri cuiva sa te ajute. Daca stii ca amicul tau x e specializat pe fotografia alb negru, probabil cand ii arati fotografiile tale cu zeci de culori o sa iti spuna ca sunt prea saturate, asa ca mai bine incearca sa cauti o persoana care are aproximativ acelasi stil ca si tine, pentru a putea compara lucrari, schimba idei si sa va ajutati in acelasi timp, reciproc. Daca amicul y are postate pe blogul personal doar fotografii HDR, ar trebui sa te gandesti de 2 ori inainte sa il intrebi ce parere are de fotografiile tale fashion(cu glow, pielea subiectului fina si multe detalii astupate, fiind inestetice in genul asta de foto) .. etc.
Ce se intampla de fapt ? Fiecare dintre noi priveste subiectiv fotografia, si o critica in acelasi fel. Un critic bun trebuie sa stie sa priveasca “din exterior”- adica sa faca abstractie de genul de fotografie care il atrage intr-un mod deosebit, si sa se axeze in primul rand pe elementele cele mai importante – cum ar fii incadrarea, felul in care e expusa, categoria din care face parte… sa vada unde s-au incalcat regulile importante, sa ia in calcul personalitatea celui cu care sta de vorba si nu in ultimul rand, sa tina cont de experienta pe care o are acesta. Abia dupa aceea se intra mai in amanunt, cu zonele “problema” ale fotografiei, punctele arse, punctele slab luminate, etc.
Fiind constructiva, critica nu trebuie sa il faca pe fotograf sa se simta prost sau sa aiba o influenta negativa asupra sa, ci trebuie spusa si explicata in asa fel incat cel in cauza sa isi dea seama de greselile pe care le-a facut si sa incerce sa le indrepte in viitor.
In momentul in care greselile vazute de catre critic se bazeaza pe personalitatea sa, fiind cunoscuta expresia “eu aici as fi facut x, dar e bine si asa”, fotograful care deja are cat de cat idee de lucrurile acestea marunte, cel mai probabil va ramane la ideea sa, pentru ca in continuare sa evolueze si sa isi creeze un stil caracteristic.
Nu trebuie sa dai inapoi cand primesti critica nefondata gen “nu esti in stare de nimic”, “lasa-te ca nu ajungi nicaieri”, etc. Asta se va intampla doar in cazul in care critica se bazeaza pe invidie sau pe o imagine de superioritate absoluta a interlocutorului fata de tine (tradus prin: nu ii ajungi la nas).
Mai exista un mod prin care poti ajunge sa iti dai seama daca fotografia ta merita , sa zicem, sa o publici undeva anume. E vorba de autocritica , insa inainte de a ajunge la punctul asta e nevoie de multa experienta in ale fotografiei, si multe imagini vazute, pe post de inspiratie.
Va urma… ( sau cel putin asa cred..)
PS: Tot ce ai citit aici sunt idei personale, pe care mi le-am facut in timp. Daca ceva ti se pare gresit, esti liber sa iti spui parerea, si voi raspunde cat mai repede 
Un articol semnat de Lorena Stoica. http://photols.wordpress.com/
