Stiati ca 2010 a fost declarat anul Frédéric Chopin?
In perioada 22 februarie -- 1 martie, Filarmonica din Varsovia a sustinut concerte zilnice, avand pe afis nume mari, precum Janusz Olejniaczak, Rafal Blechacz, Kevin Kenner, Daniel Barenboim, Nikolai Demidenko si Evgheni Kissin. Iar pe 1 martie, muzica lui Chopin, interpretata de Garrick Ohlsson, Leif Ove Adsnes, Yundi si Dang Thai Son, a rasunat in castelul regal din Varsovia si in casa natala a compozitorului, din localitatea Zelazowa Wola. Pe de alta parte, la Pitesti s-a desfasurat Festivalul romantic „Chopin”, dedicat implinirii, la 1 martie, a 200 de ani de la nasterea marelui compozitor; dar si alte orase din Romania l-au celebrat pe Chopin.
De ce Chopin? Pentru ca Frédéric Chopin reprezinta un caz unic in istoria muzicii universale. Situat pe acelasi piedestal cu prietenii sai, George Sand, Alfred de Musset, Eugène Delacroix si Franz Liszt pe de o parte, dar si cu Beethoven, Hector Berlioz, Wolfgang Amadeus Mozart si Robert Schumann pe de alta parte, Chopin a trait intr-un univers artistic fara pereche, nu numai muzical, ci si literal sau pictural. Prin viata, dar si prin opera, Frederic Chopin reprezinta prototipul artistului romantic.
Considerat copil geniu ca si Mozart, Frédéric Chopin a lasat posteritatii opere de mare valoare, desi a compus doar concerte pentru pian, marile poloneze, si sonata pentru violoncel si pian. Valoarea universala a muzicii sale este data de crearea unei muzici nationale originale, in care folclorul are un rol dominant. Nu cred ca exista vreun Conservator de muzica din lumea intreaga care sa nu detina lucrarile maestrului, lucrari de baza, in care virtuozitatea si continutul emotional sunt asezate pe primul loc.
Nascut in 1810, la Zelazowa Wola, o localitate de langa Varsovia, dintr-un tata francez si o mama poloneza, sau… cum afirma Cyprian Norwid, “varsovian de origine, polonez in suflet, cetatean al lumii prin talentul sau”, Frédéric Chopin a dat dovada inca din primii ani de viata de o mare sensibilitate auditiva. In mod paradoxal, ca si Wolfgang Amadeus Mozart, micul Chopin nu suferea sunetele stridente, cantecele de leagan, flautul sau jucariile sunatoare. Primele lectii de pian le-a luat de la mama sa, iar la 6 ani studia deja cu primul sau profesor de muzica, Wojciech Zywny, caruia ii va dedica, mai tarziu, o poloneza. Ulterior va intra la Conservator, la clasa profesorului Jozef Elsner, acelasi profesor care, ascultandu-l pe Verdi in cadrul examenului de admitere, l-a notat cu „insuficient”… De la acesta Chopin va lua lectii de armonie si de teorie a formelor muzicale. Totodata pianistul Wilhelm Waclaw Wurfel il va initia in stilul “brillant”, pe atunci la moda, reprezentat de Hummel, Field, Kalkbrenner, Weber, Moscheles si altii.
Deja la varsta de 24 de ani, Chopin era considerat o mare personalitate artistica. “Trebuie sa-i acordam lui Chopin calificativul de geniu in plina acceptie a acestui termen.”, spunea marele poet german Henri Heine. „El este nu numai virtuoz, dar si poet, el ne poate comunica poezia sufletului sau. El este compozitor si nimic nu egaleaza cu bucuria pe care ne-o procura cand se aseaza la pian pentru a improviza. Atunci el nu mai este nici polonez, nici francez, nici german, ci se releva nobila lui provenienta din lumea lui Mozart, a lui Rafael, a lui Goethe: adevarata sa patrie este regatul poeziei. Cand el se aseaza la pian pentru a improviza, seamana cu un tovaras de-al meu care vine sa ma viziteze si-mi povesteste cele mai interesante lucruri care s-au petrecut acolo in timpul absentei mele…”
Opera lui Chopin este luata, in general, ca un intreg. Chiar daca acesta nu a compus decat 20 de valsuri, 21 de nocturne, 58 de mazurka, 16 poloneze si 19 cantece poloneze…
Creatia lui Chopin incepe cu polonezele. Poloneza era un dans popular ce a aparut in Polonia in secolul 17. Dansul era facut mai degraba pentru barbati. El va deveni in secolul 18 un gen instrumental care se va regasi si in partiturile lui Johann Sebastian Bach, Haendel si Mozart. Iar din 1817, polonezele printului Oginski ii vor servi lui Chopin drept modele pentru primele sale incercari. Compozitorul le va da un sens patriotic, caci ele reprezinta rezistenta unui popor agresat si ranit, fiind astfel un strigat de revolta al unei natiuni persecutate. Astfel, prima poloneza a fost dedicata contesei Skarbek. Urmatoarele doua poloneze au fost compuse pentru Maria Teodorovna, mama tarului, cu ocazia vizitei la liceul din Varsovia. Totodata ii va dedica o poloneza si primului sau profesor de muzica,Wojciech Zywny. Celebrul compozitor Franz Liszt, in lucrarea dedicata lui Chopin, scria despre poloneze: “Barbatul dadea doamnei sale cand o mana cand alta, cateodata abia atingandu-i degetele, alta data cuprinzandu-i-le toate in pumnul sau, trecea cand in dreapta, cand in stanga ei, fara a se departa si aceste gesturi imitate de fiecare pereche strabateau ca un fior uriasa coloana pe toata lungimea ei.” In anul 1830 va aparea cea mai indragita si frumoasa lucrare – Grande Polonaise brillante op.22 -, pentru pian si orchestra.
Valsurile lui Frédéric Chopin ar putea fi impartite in doua categorii: Valses brillantes (denumire data chiar de Chopin) si Valses nobles. Acestea din urma sunt valsuri linistite, total opuse celor “brillantes”. Insa valsurile lui Chopin nu se pot dansa. “Eu nu am nimic din ceea ce ar trebui pentru un vals vienez” spunea Frédéric Chopin. Valsurile sale sunt, totusi, veritabile poeme, pline de elan. Dar primul compozitor care a intruchipat in opera sa, valsul, a fost Schubert, iar cel care l-a idolatrizat, creand special o opera inchinata valsului a fost Weber, prin marea sa “Invitatie la vals”. Pe de alta parte, si Ceaikovski a excelat in acest domeniu, lasand posteritatii multe lucrari de vals.
In ceea ce priveste nocturnele, prima nocturna a fost scrisa de Chopin in anul 1831, iar ultima in anul 1846. Nocturnele sunt piese de scurta durata, iar primul compozitor care a inventat acest gen, a fost irlandezul John Field, incepand cu anul 1814. Tempo-ul este in general lent, iar partea centrala adesea mai ritmata, mai agitata. Insa la Chopin, nocturnele sale seamana mai degraba cu mici poeme muzicale. In ele se “amesteca” tristetea cu melancolia si durerea, reprezentand, de fapt, jurnalul sau intim. Nocturna nr 13 op 48 nr 1, de exemplu, este una dintre cele mai lungi opere, dar si una dintre cele mai dramatice. Ea constituie, asa cum spuneam mai devreme, un adevarat jurnal intim al lui Chopin, care reprezinta expresia unei dureri intense. Ceea ce este paradoxal in aceasta nocturna, este faptul ca a fost creata tocmai la sfarsitul vietii fericite a lui Chopin.
Ca si nocturna, si balada reprezinta tot o creatie a artistilor romantici. Potrivit etimologiei, balada vine de la termenul italienesc – ballo – care inseamna dans si care in limbile italiana si franceza s-a transformat ulterior in – ballata -, adica un cantec de dans cu refren coral sau solo vocal. Balada va cunoaste o perioada de inflorire inca din secolul 17, clasicul genului fiind Carl Loewe. Insa Schubert a fost cel care a fermecat lumea intreaga prin “Erlkonig”, o adevarata lucrare muzicala a genului.
Chopin a fost influentat, in general, de stilul poetilor epocii sale si, in particular, de baladele lui Mickiewick, compunand prima balada in anul 1830, a doua in 1838-1839, iar ultimele doua fiind asternute pe hartie in anii 1842-1843. Fiecare balada este unica in felul sau. Niciuna nu seamana cu cealalta. Astfel prima este mai tinereasca, a doua este mai dramatica,a treia este mai de sarbatoare, iar ultima e plina de durere. Acest nou gen al baladei creat de Chopin a fost incercat si de alti compozitori precum Liszt sau Brahms, insa, din pacate, nici unul nu a reusit sa atinga performantele lui Chopin.
In ceea ce priveste mazurka, aceasta reprezinta un dans polonez rapid sau… “tunuri ascunse printre flori…” dupa cum spunea Schumann. Popular din secolul 16, dansul vine cu doua “varietati”: oberek-ul, o miscare mai rapida, vie si kujawiak, o miscare mai lenta; acestea purtau, de fapt, denumirile dupa regiunile de unde proveneau. Se poate spune ca mazurka era un dans al tineretului, caci presupunea o mare rezistenta fizica. Mazurka a fost dansata la toate balurile mari din capitalele europene de la inceputul secolului al 19-lea. Chopin a compus 58 de mazurka, din anul 1820 pana in 1849, care ilustreaza cele trei “varietati” de dans si reflecta atasamentul sau fata de tara natala. Compozitorul reprezenta Polonia asa cum o visa. Se pare ca ultima sa lucrare a fost tot o mazurka, si, dupa afirmatia unor biografi, Chopin nici nu ar mai fi avut putere sa o exerseze la pian. Aceasta ultima lucrare este Opus (postum) 68 nr.4, in care apare sentimentul de durere fata de o despartire apropiata de cei dragi, de tot ce i-a fost drag in intreaga viata.
Totodata, de la Chopin ne-au mai ramas trei sonate: sonata op 35 in si bemol minor, op 58 in si minor si sonata op 4. Iar cele doua concerte pentru pian si orchestra sunt opere de tinerete ca si studiile. Primul concert scris de Chopin este Concertul in fa minor op21, caracterizat prin dramatism, romantism, muzica taraneasca, dar care ramane una dintre cele mai mari lucrari caracteristice ale marelui compozitor si una dintre preferatele marelui public. In schimb, sonata sa pentru violoncel este mai putin reusita.
In afara de aceste lucrari cunoscute, ne-au mai ramas de la Chopin si o multime de lieduri, mai putin auzite in salile de concerte.
Alte lucrari create de Chopin au fost barcarolele. La origine, barcarola reprezenta cantecul gondolierilor venetieni si este una dintre operele cele mai moderne ale lui Chopin pe plan armonic. De exemplu, barcarola opus 60 este construita in forma nocturnelor, in trei parti. Luminozitatea, melodia fluida si constructia ofera acestei compozitii un loc binemeritat in “catalogul” chopenian.
Pentru a onora memoria si opera lui Frederic Chopin, in 1911 Edouard Ganche, Camille Le Senne si Maurice Ravel au creat Societatea Chopin. Istoria Societatii este bogata in evenimente care au marcat viata muzicala franceza: concerte de mare prestigiu (mai ales cel al lui Yves Nat din 20 noiembrie 1931 la comemorarea centenarului sosirii lui Chopin in Franta), conferinte, calatorii, manifestari literare si… bineinteles un pelerinaj traditional la mormantul compozitorului.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu moartea lui Edouard Ganche din 1945 si a dispersarii unei importante colectii de suveniruri ale compozitorului, de partituri si manuscrise, istoria Societatii a luat o scurta pauza. In 1979, la initiativa lui Elisabeth Parmentier s-a fondat o noua asociatie care numara astazi mai mult de 250 de membri. Insa, foarte repede, cu ajutorul unor personalitati cum ar fi scriitoarea Camille Bourniquel sau pianista Germaine Mounier, Societatea Chopin din Paris si-a regasit locul in viata muzicala pariziana. Fidela vocatiei si dorind sa contribuie la pastrarea operei compozitorului, Societatea a creat Festivalul Chopin care se tine in fiecare an incepand cu anul 1983.
De la crearea Societatii Chopin la Paris in 1911, numeroase institutii cu acelasi nume s-au infiintat in intreaga lume: la Varsovia, la Valdemosa (un muzeu Frederic Chopin si George Sand), la Viena, in Europa, in America de Nord si de Sud. O buna parte din ele s-au grupat in cadrul Federatiei Internationale ale Societatilor Chopin. Lumea muzicala a recunoscut dimensiunea universala a acestei initiative: in 1989, Federatia a devenit membra a Consiliului International al Muzicii pe langa Unesco.
De notat este, de asemenea, faptul ca in luna martie, a avut loc la Tokyo o conferinta de presa pentru prezentarea catalogului Colectiei Chopin la Paris, precum si a Proiectului Chopin pentru anul 2003. Astfel, s-a stabilit ca proiectul anului 2003 va reprezenta o expozitie pe tema “Chopin si prietenii sai”. Se stie ca prietenii sai cei mai apropiati au fost George Sand, Eugene Delacroix, Musset si Franz Liszt. Insa George Sand a reprezentat pentru Chopin o mare bucurie, dar si o mare nefericire, despartirea de aceasta agravandu-i boala. Aceasta expozitie va fi insotita de un simpozion, de un program de concerte, precum si de manifestari artistice si culturale. Pentru prima oara, aceasta prestigioasa colectie a Societatii Istorice si Literare Poloneze va parasi insula Saint-Louise pentru a fi apreciata in intreaga lume.
Totodata, de un secol si jumatate, numeroase persoane s-au intrebat care a fost secretul muzicii lui Chopin si care este sensul misterioasei si profundei sale influente. Un prim raspuns l-ar putea avea Cyprian Norwid, autorul celui mai inspirat poem despre Chopin, care a scris in “Cronica necrologica”: “Gratie lui, “smiorcaitii” poporului polonez s-au adunat pe diadema umanitatii, intr-un diamant de o frumusete nebanuita, in cristale de o neasemuita armonie. El avea darul de a rezolva cele mai dificile probleme (conflicte) despre arta cu o misterioasa usurinta -- caci el era capabil sa culeaga flori de camp fara a face sa cada roua sau puful cel mai delicat. Si stia sa faca sa radieze prin arta, stele, meteori, si as indrazni sa spun, si comete…”. Iar pentru a ilustra stralucirea lui Chopin in intreaga lume putem spune ca Mahalia Jackson, de exemplu, o cantareata afro-americana, a gasit inspiratie pentru un gospel intr-un studiu de Chopin, iar pianistul franco-libanez Abdel Rahman El Bacha a interpretat la Nantes, intr-o singura serie de concerte, toata opera lui Chopin, in ordine cronologica. Si inca o chestie uimitoare: Yund-Li, un tanar chinez de 18 ani, a obtinut primul premiu la Concursul Chopin de la Varsovia in anul 2000, lucru nerealizat de 15 ani.
Articole similare:
- Concertele anului 2010 in Romania
- Stevie Wonder, un artist desavarsit
- Jump back: The Best of The Rolling Stones ‘71-’93
- Extensii firefox pentru muzica
- Bere Gratis -- Live X
Popularitate: 15%















