Cactusii traiesc la origini in tinuturile desertice, unde pentru a supravietui au nevoie de mari rezerve de apa stocate in tesuturile lor care se alimenteaza de la ploi. De aceea formele lor sunt poate mai ciudate, ei “incercand” sa capteze cat mai multa apa si sa se expuna la soare cat mai putin.
De ce ace? Acele sunt foste fruze care, in timp s-au micsorat reducand la cat posibil contactul cu mediul. Acele sunt, de asemenea, arme impotriva dusmanilor erbivori.
Cacteele si plantele suculente fac parte din aceeasi mare familie, pe care noi, de multe ori, generic, o numim familia cactusilor.
Am pornit sa scriu acest articol, dupa ce in urma cu doua zile cea mai draga planta a mea a inflorit. De fapt, nu este a mea, este a fetitei mele, primita cadou de la tatal ei.
Este vorba de o planta suculenta pe nume Lithops marmorata (planta-pietricica), originara din Namibia, Africa de Sud. Are patru “picioruse” toate cu cate o floricica alba si suav parfumata. Este o minunatie.
Dupa caderea florilor toamna, planta nu se mai uda pana primavara. In timpul iernii, frunzele sau “piciorusele” cum le-am numit eu, cad si lasa loc unei noi “generatii”.
Frunzele sunt perechi carnoase care ies direct din sol. Au aspect de pietre prin forma si nuanta lor (4-5 cm inaltime, ajungand la 20 cm la varsta de 10 ani).
Floarea este alba sau galbena, seamana cu o margareta, apare toamna (august-octombrie), iese din fisura centrala dintre frunzele gemene.
Cultivarea lithops-ului se face intr-un amestec de nisip de rau, pietris fin, turba aurie si mranita de frunze si sub lumina directa a soarelui.
Udarea se face la 15 zile, vara si toamna, restul anului deloc.
Durata de viata a unui lithops este de la 1 la 15 ani.
Transplantarea are loc odata la 3-4 ani in luna martie.
Inmultirea se face prin semintele micilor fructe care apar in urma florilor, la 20 grade Celsius, la inceputul verii sau prin separarea mladitelor tinere aparute pe plantele mature.
Lithops-ul cuprinde 35 de specii foarte apropiate ca aspect.
Modul de ingrijire al lithops-ului este valabil aproape tuturor plantelor suculente, cum ar fi Adenium obseum (trandafirul desertului – frumoasa planta, dar cu seva iritanta, mai ales pentru ochi), Astrophytum myriostigma (boneta episcopului, cu flori mari si spectaculoase, care insa apar dupa 10 ani), Cotyledon undulate (cotiledon, recunoscuta pentru frunzele mari in forma de… lingura), Crassula lycopodioides (crasula, asemanatoare unui bonsai), Pachyphytum oviferum (planta drajeu, cu frunze carnoase pe care, daca le atingem ne raman amprentele).
Eu am enumerate aici doar o mica parte din marea feamilie a plantelor suculente, surori bune ale cactusilor.
Despre cactusi ce sa spun?
Sunt teposi, dar au niste flori, o minune!
Daca respectam conditiile lor de viata, atunci si ei ne rasplatesc cu o multitudine de culori, forme si miresme.
Asa cum spuneam mai sus, si ei, cactusii tot plante suculente sunt, plante ce-si pastreaza apa in trunchi, ai caror frunze s-au transformat in timp in spini, datorita adaptarii la mediu. Spinii au o functie dubla: protejeaza plantele fragile de pradatori si condenseaza umezeala.
Si ei, ca si surorile lor, plantele suculente nu trebuiesc udati toata iarna; pamantul in care sunt plantati trebuie sa fie format din 3 parti pamant de frunze, 3 parti pamant de gradina, 2 parti nisip fin, 1 parte caramida sfaramata, 1 1/2 parti praf de carbune de lemn.
Ei nu au nevoie de ghivece prea mari sau prea inalte.
Intr-un cuvant, cactusii nu sunt plante foarte pretentioase; necesita multa lumina si putina apa.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retineti este urmatorul: cumparati cactusii de la crescatori, nu de la hypermarket sau de la floraria din colt!
De la un crescator veti pleca nu doar cu o planta sanatoasa, dar si cu multe informatii legate de buna crestere a ei.
O doamna foarte draguta si priceputa de la care eu am majoritatea cactusilor se afla pe strada Lascar Catargiu, nr. 10, sector 1, Bucuresti.
