Bradul de Craciun

Articol scris de:

Magda Manea

Publicat: 12/12/2009Categorie: Casa, Gradina, Animale de companieTaguri: brad de craciun, ecologie, istoria bradului impodobit

Rating: +1 (din 3 voturi)

O brad frumos, o, brad frumos, / Cu cetina tot verde. / Tu esti copacul credincios, / Ce frunza nu si-o pierde…

Simbolul bradului de Craciun vine din vremuri indepartate, dintr-un cult celtic conform caruia pomul este o metafora a axului lumii, a legaturii spiritual dintre pamant si Divinitate. Bradul, considerat axul lumii, are trei elemente mitice: cerul (coroana), omul si pamantul (tulpina) si lumea de dincolo (radacina). In folclorul romanesc, bradul este regasit in aproape toate evenimente ce insotesc viata omului, de la nastere, la nunta si chiar la moarte.

Vikingii considerau bradul un simbol al aducerii aminte ca intunecimea si frigul iernii se vor sfarsi, iar verdele iernii va reaparea.

Druizii impodobeau stejarii falnici cu fructe si lumanari pentru a-i imbuna pe zeii recoltelor.

In jurul bradului, de-a lungul timpului au fost tesute nenumarate legende si istorii, dar se pare ca toti au cazut de acord ca bradul de Craciun isi are originile in Germania. De aici, el a patruns incet in toate casele Europei. Un rol important il joaca monarhia britanica, prin intermediul printului Albert, care in anul 1841 a impodobit primul brad la Castelul Windsor.

Imigrantii germane au dus bradul si in America, dar aici au fost necesari multi ani, ca bradul sa nu mai fie privit ca un simbol pagan.

Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si in Orient; in unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Craciunului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, iar cel mai frumos brad sa fie impodobit.

In Romania, bradul, ca simbol al Craciunului, apare in casele oamenilor dupa primul razboi mondial.

Crestinii vad in vigoarea bradului, simbolul pomului vietii din Gradina Edenului.